29 ianuarie, 2010

Amintiri din studentie 1


Iarasi e vineri si sunt in aceeasi stare meditativa ca la fiecare sfarsit de saptamana. Imi amintesc cu nostalgie de studentie si de momentele comice si frumoase din perioada in care stateam in camin in Hasdeu.
Eram cu Laura (colega de facultate si de camera, actualmente prietena buna) si am fost invitate la un chef in camin. Ca orice studente de anul 1, care cred ca tot ce zboara se mananca bineinteles ca nu am putut rata acest prilej de distractie. Am mers la chef, ne-am distrat de minune si ne intorceam foarte vesele in camin, pe la 5 dimineata. In drum spre camin ne interpeleaza un arab, cu replica: "Tu frumoasa". Tin sa precizez ca arabii mi se par cea mai afurisita natie din cate exista. Vesele cum eram, ii spunem sa ne lase in pace ca trebuie sa ajungem la camin sa dormim. El se face ca nu intelege si insista: "Vedele (adica fetele) trebuie venit cu mine la glub (adica club)". Ne imprastiam pe jos de ras. Eram in fatza caminului si el tot venea in spatele nostru. Ma enervez si ii spun ca avem ora de ajuns in camin, ca ne cearta parintii daca intarziem. El intreaba: "Pai asta camin, stat cu parintii la camin? Nu adevarat!!!". Eu raspund: "Ba adevarat, tatal meu portaru, mama mea femeie de servici!!!". El foarte dezamagit: "Hai sa ne vorbim de fereastra". Eu: "Ma bate tatal meu portaru si pe mine, te bate si pe tine. Good bye" Si asa am scapat de arabul cel insistent...

In aeroport


Am o prietena care lucreaza la aeroport si imi povesteste o chestie funny pe care a patit-o ieri. A venit o doamna sa o intrebe daca a inceput imbarcarea pentru Roma. Prietena mea ii raspunde ca da si ii arata unde sa mearga. Doamna ii raspunde: "Pai domnisoara, eu vreau sa merg la Roma, acolo scrie Rome, e altceva!!!!". No comment
Cred ca e distractiv sa lucrezi la aeroport, pe acolo se perinda tot felul de oameni, din toate categoriile sociale...Imi povestea prietena mea ca mai veneau batranei cu genti de rafie dupa ei si o rugau pe ea sa le tina gainile sau branza pana se intorc ei din strainatate, ca nu aveau voie cu ele in avion...:))

28 ianuarie, 2010

Cu hotul in casa


Ceea ce urmeaza sa va povestesc este o intamplare a carei protagonista este o buna prietena de a mea(sa-i spunem R.) si colega ei de apartament (M.)
Am iesit aseara la suc cu R. si incepe sa-mi povesteasca prin ce a trecut. O sa redau intamplarile asa cum mi le-a povestit ea.
" Inainte de Craciun am dat anunt in Piatza ca ne cautam coleg de apartament. A venit un tip frumos, Darius care parea super ok, asa ca ne-am hotarat ca e in regula sa locuiasca cu noi. Tipul s-a purtat impecabil, ne facea de mancare, ne facea cafea dimineata, ni se confesa si noi de asemenea. Eram amandoua foarte incantate de el. Greseala noastra a fost ca i-am acordat prea multa incredere si nu i-am cerut niciun act, greseala lui a fost ca ne-a povestit tot despre viata lui, ne-a aratat poze cu familia, etc. Dupa vreo 4 zile eram cu Darius in mall si el imi cere cheia de la apartament (inca nu avea cheia lui) sa mearga sa faca un dus, urmand sa mi-o lase jos la magazin. Pe seara ajungem acasa si...surpriza: Darius nicaieri. Isi luase si ceva suveniruri de la noi, adica laptopul lui M, tot aurul ei, 400 de ron si aparatul meu de fotografiat. Stupefiate am sunat la politie, au aparut doi Garcea la usa, le-am povestit ce s-a intamplat si ei ne-au cerut sa facem rost de poze cu Darius. Am luat legatura cu ceva prieteni care in cateva minute mi-au trimis pe mail mai multe poze cu hotul cel frumos...Garcea ne zic sa mergem cu ei la sectie sa dam declaratie. Am mers, acolo, alti Garcea se tot perindau si ne intrebau ce am patit, cred ca am povestit intamplarea la alti 10 politisti. In sfarsit, vorbim cu un ofiter mai batran care ne cearta ca nu avem poze printate cu hotul, ca ei nu au internet in sectia de politie. Ma sochez si ii zic lui nenea: "Nu v-ati fi dorit sa venim de manutza cu hotul si sa vi-l prezentam: El e Darius, hotul."...In fine, pana la urma vede poze cu el si comenteaza: "Hmmm. Frumos hotul vostru. V-a vrajit pe amandoua si acum a plecat cu lucrurile voastre...Fetelor, va rog sa nu-mi spuneti ca aveti facultate, pentru ca nu vreau sa stiu ca v-ati lasat pacalite in asemenea hal..." Ca sa n-o mai lungesc prea mult, politistii au aflat adresa hotului, la ce facultate era, tot...Dar nu l-au prins, pentru ca Darius fusese dat afara de parintii lui pentru ca avea datorii mari si facea numai prostii, si renuntase si la facultate. Ideea e ca Darius circula liber prin Cluj, a mai dat un tun de vreo 4000 ron si l-a vazut o prietena in troleu. Acum avem un politist care se ocupa de caz, macar sa-l prinda sa infunde puscaria, pentru ca oricum nu mai avem nicio sansa sa ne recuperam bunurile..."
In concluzie, aveti grija pe cine primiti in casa, mai ales daca sunt oameni gasiti prin anunturi publicitare. Inainte de a locui cu ei, luati-le CNP-ul, amprentele digitale, dentare, etc...Revin cu amanunte legate de acest caz, daca politia romana isi face datoria si il prinde.
TO BE CONTINUED

26 ianuarie, 2010

Ger de crapa pietrele


Apropo de gerul din ultimele zile, care a acaparat Romania si principalele posturi tv (care fac din acest subiect o stire de importanta majora pentru omenire) am gasit urmatoarea povestioara pe www.resursadefun.ro:

… 10°C Chiriasii din Helsinki opresc caldura. Laponii planteaza flori.

… 5°C Laponii fac plaja, in caz ca inca mai rasare soarele.

… 2°C Automobilele italiene nu mai pornesc.

… 0°C Apa distilata ingheata.

… -1°C Respiratia devine vizibila. E timpul pentru o vacanta la Marea Mediterana. Laponii mananca inghetata si beau bere rece.

… -4°C Pisica vrea si ea in pat cu tine.

… -10°C E timpul pentru o vacanta in Africa. Laponii se duc la inot.

… -12°C Prea frig sa mai ninga.

… -15°C Automobilele americane nu mai pornesc.

… -18°C Proprietarii caselor din Helsinki pornesc caldura.

… -20°C Respiratia devine sonora.

… -22°C Automobilele frantuzesti nu mai pornesc. Prea frig pentru patinaj.

… -23°C Politicienii incep sa-i compatimeasca pe cei fara un acoperis deasupra capului.

… -24°C Automobilele japoneze nu mai pornesc.

… -26°C Din respiratie se poate taia material de constructie pentru iglu-uri.

… -29°C Pisica vrea sa se bage sub pijamaua ta.

… -30°C Automobilele nemtesti nu mai pornesc. Laponul injura, da cu piciorul in roata si isi
porneste Lada.

… -31°C Prea frig pentru sarutat, buzele ingheata. Echipa de fotbal a Laponiei incepe antrenamentul pentru etapa de la primavara.

… -35°C E timpul pentru o baie fierbinte de doua saptamani. Laponii dau jos zapada de pe acoperis.

… -39°C Mercurul din termometre a ingheatat. Prea frig pentru a gandi. Laponii incheie si nasturele de la gulerul camasii.

… -40°C Automobilul tau vrea si el in pat. Laponii trag un pulover pe ei.

… -45°C Laponii inchid fereastra de la baie.

… -50°C Lupii de mare parasesc Groenlanda. Laponii schimba manusile cu 5 degete pe cele cu un deget.

… -70°C Ursii polari parasesc Polul Nord. La Universitatea din Rovaniemi (capitala Laponiei) se organizeaza o excursie pe perioada lunga.

… -75°C Mos Craciun paraseste Cercul Polar. Laponii trag pe urechi urechile de la caciuli.

… -250°C Alcoolul a inghetat. Laponul e suparat.

… -268°C Heliumul devine lichid.

… -270°C Iadul ingheata.


… -273,15°C Zero absolut. Nici o miscare a organismelor elementare. Laponii : “Da, e destul de frig, mai da-mi o dusca.”

Un banc scurt si la obiect



La psiholog: - Vorbiti cu sotia dvs dupa ce faceti dragoste ? - Da, daca am telefonul la mine.

22 ianuarie, 2010

Balarii



Postarea aceasta nu stiu daca o sa aiba vreun sens. Scriu fara sa stiu despre ce voi mai abera, cred ca vor fi doar franturi de ganduri, intr-o zi de vineri, cu miros de week-end. Am intrat asa, intr-o stare meditativa si incerc sa-mi dau seama care e rostul meu pe pamant. Pentru ce muncesc? Alergam mereu dupa cai verzi pe pereti, muncim, castigam bani si uitam sa ne mai bucuram. Si atunci pentru ce? Ca sa ne ducem existenta de pe o zi pe alta, in rutina servici-casa? Nici nu mai apuc sa ma intalnesc cu prietenele, toate sunt stresate, mereu in priza si nu avem timp sa schimbam doua vorbe. Timpul asta a devenit un rival de neinfrant si mai ales intre 20 si 30 de ani zboara fara sa imi dau seama. Parca mai ieri paseam timida in Cluj, in camera de camin si eram total pierduta in spatiu si in agitatia unui oras mare. Acum atat de tare m-am integrat in agitatia asta, incat a devenit pentru mine ca un drog, nu as mai concepe viata fara un du-te- vino continuu. Si totusi care e rostul? Uitam sa fim fericiti, sa ne bucuram de orice chestie minora. In alta ordine de idei, oamenii pesterilor erau cred ca cei mai fericiti, traiau in armonie, nu aveau dead-line-uri, probleme existentiale si nici nevoie de psihologi...:)...Noi avem atata libertate dar suntem totusi atat de constransi si de limitati... Astept si eu niste idei din partea voastra: Voi ce faceti ca sa iesiti din cotidian?

21 ianuarie, 2010

O piesa faina

O piesa faina, care pe mine ma binedispune mereu. Enjoy

19 ianuarie, 2010

Discutie in 30 :))


Intr-o seara ieseam de la servici, eram super obosita si aveam o migrena ingrozitoare. Am luat autobuzul 30 ca sa ma duc spre casa. In autobuz, ca in fiecare seara foarte aglomerat, ceea ce imi accentua starea de nervi. La un moment dat aud urmatoarea discutie (de fapt tot autobuzul auzea pentru ca baba respectiva vorbea excesiv de tare la telefon) : "Tu draga, coboara din autobuz, si asteapta-ma, ca vreau sa-mi dai si mie colaci din aia. Nu mai povesti ca sunt rumeni, ca salivez deja ca un caine. Hai draga, ca deja imi imaginez cum il ling, il iau in gura, il sug si dupa aia il savurez si il mananc pe tot." In momentul ala, nu m-am putut abtine si am izbucnit intr-un ras isteric, deci radeam de una singura cu gura pana la urechi. Nu m-am simtit penibil pentru ca jumatate din autobuz radea la fel de tare. Am ras tot drumul, am uitat si de durere de cap si de oboseala, Mi-o si imaginam pe baba dandu-si proteza jos si savurand colacul. Mare e gradina ta, Doamne=))=))

18 ianuarie, 2010

Retrospectiva anului 2009


Dupa lupte seculare, am reusit si eu sa revin cu un post pe blog. Parca a trecut o vesnicie de cand nu am mai scris ultima data si acum ma simt pregatita sa revin. 2009 a fost pentru mine un an cu multe evenimente, de tot felul.
- 2009 a fost anul in care mi-am incheiat socotelile cu facultatea :(...Din acest punct de vedere sunt dezamamgita, pentru ca anii astia au trecut ca si cum n-ar fi fost si cruda realitate de dupa facultate e nasoala rau. (mai ales pe criza asta)
- am schimbat 2 joburi. Din fericire la cel de-al doilea sunt deja de 6 luni, deci e ok
- mi-am implinit visul de a merge pe Transfagarasan. A fost o experienta unica, de neuitat si sper sa o repet si la vara
- am primit un inel cu o semnificatie speciala...
- am realizat ca am imbatranit, vanzatoarele imi spun doamna cand merg la magazin...:(
- mi-am luat catzel. O cheama Bella si e cel mai frumos caine cu botul roz pe care l-am vazut vreodata
- am plans cand a murit Patrick Swaize (febletea mea) si Michael Jackson
- am realizat ca e foarte bine sa traiesti clipa, ca naiba stie cand iti pica o caramida in cap si te-ai dus...
- am mers in nenumarate excursii, pot sa ma laud ca am vazut tot ce se putea prin Ardeal
- am inceput sa devin mai responsabila...sau nu:))
In concluzie, a fost un an plin din toate punctele de vedere si cam pe toate planurile. In 2010 imi doresc sa treaca afurisita asta de criza, sa se termine isteria cu gripa porcina, sa fiu sanatoasa si sa ma las de fumat. In rest, totul va veni de la sine. Ma voi bucura de viata ca de obicei:). See ya