Ciudatenii de-ale mele

Fiecare dintre noi are anumite fixuri si ciudatenii. Daca stau bine sa ma gandesc eu am mai multe decat prevede legea.
-in fiecare seara inainte de culcare ma dau cu parfum
-pe strada sau in autobuz fixez anumiti oameni si incerc sa imi imaginez povestea lor
-niciodata nu calc pe un capac de canalizare (pentru ca ma gandesc ca-mi aduce ghinion)
-am insomnii cu o seara inaintea unui eveniment important, examen sau calatorii
-savurarea cafelei de dimineata reprezinta pentru mine un adevarat ritual
-cand plec din casa am grija ca mereu sa ies cu piciorul drept pe usa
-vorbesc cu catelul in casa de fiecare data cand sunt singura (stalcesc cuvintele, ca si cum i-as vorbi unui copil mic, care doar asa m-ar putea intelege)
-fac mereu bilanturi ale unor intamplari si gasesc 7 variante diferite de a reactiona in acele situatii
-am o punctualitate iesita din comun, cateodata ajung la o intalnire si cu un sfert de ora mai devreme
-daca ies din casa fara cercei sunt nervoasa toata ziua
-ma stramb si ma prostesc la copiii mici de pe strada (unii dintre ei se apuca de plans cand ma vad)
-cel mai tare mi-e frica de inaintarea in varsta si batranete
-sunt obsedata de greselile gramaticale si greu ma abtin sa nu corectez oamenii care mai gresesc cate o cratima sau mai stalcesc cate un cuvant
-cand sunt trista sau nervoasa fac o curatenie iesita din comun in casa
-sunt afona, dar in masina fredonez cu voce ridicata melodiile care canta la radio si care-mi plac
-sunt dependenta de telefon
Daca stau bine sa-mi fac o autoanaliza mi se pare ca tot ceea ce e legat de mine e cam ciudat, asa ca incerc sa ma opresc aici. Have a nice day, cu sau fara ciudatenii:)

Am revenit

Din cauza crizei financiare se pare ca toate domeniile merg prost.Din aceasta cauza, am suferit si eu o acuta criza de cuvinte si nu am mai scris pe blog. Acum am revenit, chiar daca nu stiu daca voi mai fi atat de funny ca pana acum (nici nu stiu daca eram) sau voi mai avea atatea intamplari notabile de povestit. O fi semn de maturizare? No way...
Azi dimineata m-am trezit cu o pofta nebuna de viata, pentru ca vin sarbatorile, orasul e luminat si imi da asa o stare de trezire la viata. Chiar daca sarbatorile nu mai semnifica acelasi lucru ca in copilarie (cu miros de cozonaci, sarmale, brad impodobit si vin fiert ca la mama acasa) pentru mine reprezinta motiv de bucurie. Nu stiu daca sa ma apuc sa fac un bilant al anului care a trecut, probabil inca nu e momentul (cine stie cate se mai intampla pana la sfarsitul lui decembrie). Ideea e ca a fost un an foarte reusit pe anumite planuri si un fiasco total in altele. Nu m-am imbogatit, nu am castigat la loto (probabil ar fi timpul sa joc), in schimb am realizat alte lucruri imporante care contribuie la formarea mea ca om. O sa incerc sa scriu mai mult aici, pentru ca imi place foarte mult, dar sa ma pornesc e mai greu...Pana atunci, sa va aduca mosul tot ce va doriti si in caz ca nu va aduce va dau eu adresa lui sa mergeti sa-i dati o chelfaneala (Polul Nord, strada Principala, nr.24, al treilea iglu pe stanga, vedeti ca sunt parcati renii in fata)> Pupici

Reguli de "bun simt"

1. Niciodata sa nu lovesti o femeie, nici macar cu o floare, da direct cu ghiveciul.
2. Atunci cand esti in mijloacele de transport in comun si iti suna telefonul, vorbeste cat mai tare, trebuie sa stie si ceilalti calatori ce conversatie ai.
3. Daca vezi o gagica draguta pe strada, urla dupa ea ca un marlan: "Fluturas, fluturas". In cazul in care se intoarce spre tine, spune-i: "Nu tu, molie"
4. Daca iesi din club beat ca porcul, fa-ti nevoile intr-o zona cat mai centrala. Trebuie sa vada si ceilalti ca ai cu ce sa te mandresti.
5. Niciodata sa nu lasi o femeie sa intre prima pe usa, ea trebuie sa vada ca tu esti barbatul.
6. Mergi in club si stai la usa de la baie. Cand vezi ca iese o tipa de la baie, o agati cu urmatoarea replica: "Auzi, papusa, te-ai cacat?". Nu se poate sa nu ai succes
7. Pune-ti urmatoarea piesa ca ringtone: "Esti gay, esti maro la chilotei, iti place de baietei". Lasa telefonul sa sune cat mai mult cand esti in zone aglomerate. Sigur vei iesi in evidenta
8. Opreste un trecator pe strada si roaga-l sa te ajute. Spune-i ca esti Elodia si ca te urmareste Cioaca
9. Scobeste-te in nas cat mai ostentativ cand esti la volan si te afli la semafor. Stai cu geamul deschis si spune-le celorlalti soferi ca ai descoperit comori ascunse in nari.
10. Poarta cat mai multe ghiuluri, ca sa vada lumea ca nu esti un coate-goale. Daca ai burta, poarta tricouri cat mai stramte.
Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare:)

No comment

Implinim un anisor

Maine,chiar de Dragobete, implinim un an de cand suntem impreuna. Incerc sa fac un fel de bilant al relatiei noastre. A fost un an in care chiar am simtit ca traiesc, am ras, am plans, ne-am certat, ne-am impacat, ne-am facut planuri de viitor, ne-am plimbat si am trait intens. Si aceste lucruri reprezinta sarea si piperul relatiei noastre. Il iubesc pentru ca ma face sa rad, ma ajuta sa fiu cu picioarele pe pamant, imi da incredere in mine, imi face complimente chiar daca in ziua aia arat si ma simt groaznic, imi aduce flori cand nu ma astept, ma ajuta mereu, imi accepta toate hachitele, e mereu surprinzator, ma iubeste asa cum sunt, ma invata sa fiu responsabila, e mereu alaturi de mine...Fara el nu as mai fi la fel si ii multumesc ca a reusit sa imi demonstreze ca dragostea, respectul si increderea inca mai exista. Nu uita niciun detaliu, oricat de neinsemnat ar parea si ma face sa ma simt importanta. Ne asemanam foarte mult si totusi suntem atat de diferiti.Ii place sa ma contrazica pana la extrem si lupta pana in panzele albe pentru o idee. E cel mai onest om pe care l-am cunoscut vreodata. Ma enerveaza ca nu pot sa stau prea mult suparata pe el,pentru ca mereu zice cate ceva care ma face sa rad. Ma scoate din sarite ca atunci cand sunt nervoasa face tot posibilul sa ma enerveze si mai tare, si asa imi trece mai repede. Ma enerveaza cand sforaie, sau cand face dvd-uri cu filme in miez de noapte si eu vreau sa dorm. E cel mai perfect imperfect om din cati am cunoscut. Si pentru asta il iubesc atat de mult si nu as mai fi completa fara el. Ne intelegem din priviri. Te iubesc, Raoul. La multi ani impreuna

Paradoxul vremurilor noastre (Octavian Paler)

Cate adevaruri spune Paler despre lumea in care traim, este atat de trist...
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada safacem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestieiincete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentruca nu vor fi langa tine o eternitate.Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Intamplare adevarata cu un cocalar

M-a sunat zilele trecute un prieten sa imi povesteasca ce a patit cu un coleg de serviciu. El lucreaza in ture si trebuia sa fie liber in week-end. Un coleg de al lui de servici vine cu urmatoarea rugaminte: "Te rog mult sa-mi tii locul la servici in week-endul asta.E o problema pe viata si pe moarte, iti raman vesnic indatorat. Dar ce s-a intamplat, esti bolnav, ca si saptamana trecuta ti-am tinut locul. Nu sunt bolnav, dar trebuie neaparat sa plec din Cluj, e o chestie foarte importanta pentru mine. Pai daca vrei sa te ajut trebuie sa imi spui despre ce este vorba. Bine, iti spun: canta Gutza la Savadisla, e concert mare si nu pot sa lipsesc"
Am ras cu lacrimi, mi-l si imaginam pe tipul cocalar, spargand seminte la concertul lui Gutza putza de maimuta de la Savadisla:))

Blonda sau roscata, asta e intrebarea

Din ciclul "tara arde si baba se piaptana", am si eu o intrebare pentru voi. Satula de eticheta "blonda" care m-a insotit de-a lungul vietii mele, m-am hotarat sa fac o schimbare de look (e provizorie, pentru ca m-am vopsit cu sampon). Astept pareri din partea prietenilor mei, blonda sau roscata (turbata)?

Iz de primavara

In sfarsit s-a incalzit vremea si am un motiv nou de a fi apatica...astenia de primavara. Asa lipsa de chef ca acum parca nu am mai avut de mult. Cat a fost iarna ma plangeam de frig si de faptul ca se intuneca devreme, acum dau vina pe astenie, la vara e prea cald si toamna e prea deprimanta. Deci, daca e sa o luam asa, avem mereu motive sa ne plangem si cred ca asta e un sport national. Ca e criza, somaj, joburi proaste, ca salariile sunt mici, chiriile mari, drumurile jalnice, etc. Oare nu ne-am nascut in locul potrivit sau ne meritam soarta, sau ne lamentam degeaba?
Apropo de drumuri, mi-am amintit de excursia noastra pe Valea Prahovei. Asa cratere in sosea nu am vazut in viata mea, parca trecusera turcii pe acolo. Si acum vine intrebarea fireasca: de ce sa platim rovigneta? E bine ca avem autostrada, dar soseaua din Turda e groaznica. Saracul Badea, pentru 40 km de autostrada a mers el cu pene in fund:))...Ce sa mai zic de bucuresteni si de stilul lor de condus? Cred ca si in jungla e mai sigur.
Am inceput acest post foarte optimist si tot am ajuns sa ma plang de ceva. Oricum nu e nimic de facut, dar macar mi-am descarcat naduful. Pana la urma, trebuie sa privim partea plina a paharului: vine primavara, pasarile canta, ghioceii infloresc, love is in the air:)...Noi sa fim sanatosi, ca boala vine.

German, turc, spaniol sau...roman?

Ne intorceam de la cabana cu masina dupa un week-end perfect. Vedem un tip pe marginea drumului care se agita si dadea din maini sa oprim. I-am spus prietenului meu sa opreasca, poate omul are probleme cu masina si putem sa il ajutam. Oprim si vine tipul (un negricios cu dinti aurii in gura) si ne intreaba daca vorbim germana. Prietenul meu ii spune ca stim engleza si se apuca negriciosul sa turuie in engleza. Initial ne spune ca a ramas fara benzina si sa ii dam vreo 2 litri. Prietenul meu ii spune ca din pacate nu are cum sa scoata din rezervor. Negriciosul zice ca el e turc (un turc care vorbeste germana?, destept baiat)si ca nu are bani si daca putem sa il ajutam noi cu bani. Ii spunem ca suntem romani saraci si se apuca turcul (germanul) sau ce-o fi fost si scoate un ghiul urat de pe deget sa ni-l dea, cu 50 de euro. Ii spunem ca nu avem nevoie de ghiul, el insista si zice ca e moca un ghiul din aur masiv la 50 de euro. Vede ca nu ne poate convinge, scoate si ceasul de la mana si bratara (una masiva si urata care nu parea de aur)...Ii spunem ca nu ne trebuie nimic si dam sa plecam, asta mai avea putin si se urca cu totul la noi in masina. Inainte de a porni ma uit la masina lui sa vad ce numere avea (erau numere de Spania). Deci sa recapitulam: era turc, german cu masina de Spania, care vorbea destul de bine engleza sau era un autohton tigan care incerca sa ne prosteasca sa-i cumparam kitchurile?

Amintiri din camin

In anul III am primit loc in camin in Hasdeu la etajul 3. Fata de anul I, caminul arata super bine, schimbasera paturile. Nu mai dormeam ca in covata (in anul I mi-am adus scanduri sa imi pun la pat ca sa pot dormi ca omul)...Inca o chestie faina la acest camin era ca inca nu pusesera gratii la parter.
Una dintre colegele mele de camera avea prieten si portarul nu lasa pe niciun baiat sa intre in camin dupa ora 22. Buun. Imi vine o idee stralucita, sa mergem sa ii deschidem geamul de la oficiu de la parter, si el urma sa sara geamul si apoi sa urce la etajul 3 pe scarile de incendiu. Fetelor le era frica sa mearga sa deschida geamul (aveam o admina cam dusa cu pluta), asa ca mi-am luat eu inima in dinti si l-am deschis. Ma intalnesc cu portarul si ma intreaba ce caut la ora aia pe la parter, daca eu stau la etajul 3 (era vreo 12 noaptea). I-am zis ca ma plimbam pentru ca nu pot sa dorm...Lol, ce scuza ieftina...Vede nenea portarul ca e deschis geamul de la oficiu si merge sa-l inchida...Shit. Ii zic noapte buna si plec. Stau la panda, astept sa plece si merg iarasi sa deschid geamul. Prietenul colegei mele deja astepta sa intre. N-am mai vazut nicio miscare, asa ca am plecat linistita spre camera mea. Intr-un final ajunge si baiatul, care se prapadea de ras. Ne povesteste ca a sarit geamul si cand era aproape de scari il vede portarul si il ia la rost...Tipul ca sa il induplece ii toarna urmatoarea replica: "Iertati-ma, stiti cum e, si dumneavoastra ati fost student"...Ma intreb daca exista facultatatea de portari:))...Oricum nu stiu daca replica a tinut, mai degraba a tinut pachetul de tigari pe care i l-a promis lui nenea ca sa il lase in seara aia in camin. Dupa aceasta intamplarea, metoda de patrundere in camin in acest sens a fost brevetata, in sensul ca toate fetele o foloseau. Din pacate, in semestrul doi ne-au pus gratii. Dar si atunci s-au gasit metode eficiente si puse la punct de a intra fraudulos in camin...

Un banc cu un arab:)

Un arab a la aeroport:
-Name?
-Abdul AlRazhib.
-Sex?
-Three to five times a week.
-No, no, I mean male or female.
-Yes, male, female, sometimes camel.
-Holy cow!
-Yes, cow, dog, even sheep.
-But isn' t that hostile?
-Horse style, doggy style, any style!
-Oh dear!
-No, no, deer run to fast!

Aviz celor care urmeaza sa se casatoreasca

Am primit pe mess o fotografie foarte comica, care se adreseaza viitoarelor mirese. Eu zic sa se mai gandeasca inainte de a face marele pas:))

Un betiv

Se pare ca autobuzul 30 este un izvor nesfarsit de ciudatenii. Mergeam cu 30-ul in Hasdeu si vad un batranel cu fata de carmolist ca se tot uita la noi si facea cu ochiul. La un moment dat, scoate din punga o sticla de plastic de jumatate, plina cu bere. Se pare ca era foarte insetat, pentru ca a topit jumatate de sticla in 30 de secunde. Pana aici, nimic foarte ciudat. Insa dupa ce a terminat de baut a dat batranul o ragaiala din aia de zile mari, de s-a zguduit autobuzul. Noroc ca am coborat la statia urmatoare, pentru ca mirosul emanat in urma lui (de bere ieftina) era de nedescris...

25 de amintiri din cei 25 ani de viata

Pentru ca se apropie ziua mea (25 ani) m-am gandit sa postez 25 de amintiri din tumultoasa mea viata...
1. Cand avem vreo 5 ani i-am spart capul unui prieten de joaca cu caramida, pentru ca mi-a spus ca sunt proasta
2.Pe la 7 ani am primit prima declaratie de dragoste, pe un biletel baiatul imi scrisese "TE IUBEC". Am hotarat ca nu e de mine, din moment ce nu stia sa scrie.
3.La 8 ani am luat premiul 1 cu coronita. Eu si inca 4 baieti:))
4.Pe la 10 ani mi-am facut 3 cele mai bune prietene. Mai vorbim si astazi, chiar daca suntem departe una de cealalta
5.La 11 ani am cazut in cap de pe poarta bunicilor, semnul din frunte il mai am si astazi. E de inteles de ce sunt asa...
6.Intr-o iarna geroasa am pus pariu cu sora-mea. L-am pierdut si am ramas cu limba lipita de un fier
7.Pe la 12 ani mi-am rupt piciorul. Am stat doua luni cu el in gips. Atunci am citit biblia si am invatat sa crosetez
8.Am fost tunsa depeche si mi se parea foarte trendy. Acum cand ma uit la pozele din copilarie ma ingrozesc
9.Eram cea mai inalta din clasa si baietii ma strigau scobitoare sau "da-te jos de pe cal"
10.Din cauza acestui complex al inaltimii am respirat aer rarefiat si imi pun tot felul de probleme existentiale.
11.Nu am purtat tocuri pana la 18 ani. In ziua majoratului am exersat o zi intreaga mersul pe tocuri si seara, bineinteles ca m-am impiedicat
12.Primul meu prieten (la 14 ani) era la seminarul teologic si era cu un cap mai mic decat mine:))
13.Eram cam salbatica, a incercat sa ma pupe si eu am fugit in casa
14.Stateam de 6 cand prietenele mele fumau si toata ziua le bateam la cap sa nu mai fumeze
15.In liceu m-am apucat de fumat. Cea mai proasta decizie.
16.Am avut prima dezamagire in dragoste. vai ce mai sufeream, acum mi se pare cea mai mare prostie
17.M-am inscris intr-un ONG de protectia mediului si mergeam in excursii in toata tara. Cu prietenii din ONG-ul respectiv am baut prima bere
18.In liceu eram invizibila pentru cei care imi placeau mie
19.Mi-e rusine sa zic, dar am ascultat manele. E o perioada a vietii mele pe care o neg. Mi-am revenit cand am ajuns la facultate
20.Mi-am luat bacul cu 9,94. Am fost mandra de mine si am baut prima bere cu tata la terasa.
21.Am dat la facultate intr-un oras total strain mie, nu cunosteam pe nimeni si a fost super sa iau totul de la zero.
22.In prima zi de facultate, m-am dus la deschiderea anului universitar la o alta facultate. Ups
23.Am ratacit drumul spre camin, de mai multe ori
24.Am fost luata in ras pentru accentul meu de moldoveanca. Ioi. Acum l-am pierdut de tot
25.Am trait ceva la viata mea. Restul e istorie

Traim intr-o tara nebuna

Ieri am fost cu prietenul meu sa cumparam o imprimanta multifunctionala. Am ajuns la carrefour, am ales imprimanta, ne-a facut tipa factura si am mers la bancul de probe sa vedem daca funtcioneaza. Pana aici toate bune si frumoase. Desface tipa ambalajul, o pune in priza si dupa aia sta si se uita la ea (nu stia unde sa puna foaia ca sa faca o copie xerox). Stam vreo 10 minute, se uita aia pe instructiuni si tot nu pricepe ce se intampla. Deja imi pierdeam rabdarea. Isi cheama alt coleg, ala se uita si el ca vitelul la poarta noua si ne intreaba pe noi: "Da foile unde se pun?" Prietenul meu ii raspunde: "Pai pe noi ne intrebi?"...Cedez nervos. Vine si a treia colega, se uita si tipa, si intr-un final reuseste sa faca o copie xerox...Daaar, copia iesea nasol rau, cu multe dungi. Scoate vreo 5 copii, degeaba, ieseau naspa. Ne pun sa alegem alt model de imprimanta daca vrem. Ii spunem ca nu ne mai trebuie. Ne trimite la serviciul clienti sa facem retur la factura. Ma intreb de ce mi-a facut factura inainte de a verifica daca imprimanta functioneaza. In fine, la serviciul clienti am completat o groaza de hartoage si am dat cu subsemnata pe o groaza de foi.
Ne incercam norocul si la Domo, gasim o imprimanta foarte faina si mergem la tipa de la casa sa o rugam sa ne-o duca la verificat. Tipa de la casa, o blonda cu sprancene negre desenate cu creionul ne zice ca ei nu fac verificari la imprimanta, ca nu au cum sa o lege la un calculator. Eu deja eram in pragul nebuniei. Prietenul meu ii zice: "Doamna, dar nu trebuie decat sa o bagati in priza si sa faceti o copie xerox. Pentru asta nu e nevoie sa o legati la un calculator." Tipa zice ca nu si nu, ca e greu sa o desfaca, etc. Plecam si de la Domo, pentru ca daca mai stateam o strangeam pe aia de gat. La Media Galaxy, aceeasi poveste, ca nu pot face proba, bla, bla, bla. Pe criza asta daca as fi in locul lor i-as pupa si in fund pe clienti, ei ne-au tratat cu un sictir de zile mari. Ne intoarcem la Domo si ne hotaram sa cumparam de aici, cu specificarea catre blonda cu sprancene desenate ca daca ajungem acasa si nu merge imprimanta vin si i-o dau de cap. Nu i-am zis chiar asa, dar reiesea din figura mea plina de subanteles si deja acrita de atata umblat in stanga si in dreapta. Tipa aia avea o fata de 2 ori mai acra decat a mea, imi venea sa ii dau pumni si sa ii cumpar o carte de bune maniere, ca sa invete si ea cum sa se poarte cu clientii...Am ajuns acasa si am constatat ca imprimanta functiona, norocul blondei de la casa, cred ca faceam un scandal monstru daca ne mai purta pe drumuri.
P.S: In aceeasi zi am fost la posta din Grigorescu. Astia la intrare, la usa aveau pusa o patura din aia ca la tara, ca sa nu intre frigul. M-am crucit. Sa nu mai spun ca pentru 5 oameni din fata noastra am stat o ora la coada. Au un calculator din 1900 toamna si o imprimanta de pe timpul lui Pazvanti Chiorul. Si cica noi suntem in U.E
Ma apuca rasu-plansu cand realizez in ce tara traim, imi vine sa imi iau campii cat mai repede, pana nu o iau razna de tot.

Idle de 28 de zile

Sunt (eram) o aiurita:)

Eram in anul I de facultate, semestrul 2 si aveam sesiune. Dimineata nu am auzit ceasul la timp si m-am trezit tarziu. Am sarit ca arsa din pat, m-am imbracat si am fugit. Ajung la parterul caminului si portarul se uita ciudat la mine si ma intreaba daca m-am uitat in oglinda. Observ ca eram incaltata in papucii de casa cei roz. Foarte trendy:). o zbughesc spre camera, imi iau papucii si fug. Iau un taxi sa ma duca pana la facultate, taximetristul se uita chioras ca e prea aproape. In fine, ii explic ca am intarziat. Ma intelege, ajung la universitate si...stupoare nu aveam portofelul la mine. Taximetristul mai are putin si ma strange de gat. Era 10 fara 2 minute, eu la 10 aveam examen. Incep sa ma milogesc, noroc ca aveam buletinul la mine. Ii las buletinul ca si garantie, si ii iau numarul de telefon, urmand sa il sun dupa examen sa ii dau banii si el sa-mi returneze actul. Ajung si imi dau examenul...Ies de la examen, imi era lene sa merg pe jos. Iau autobuzul si cand sa cobor ma impiedic si cad in genunchi...Aveam pantaloni albi, nu-i mai am pentru ca i-am rupt atunci:)). Deja ma gandeam ca ori sunt eu aiurita ori sunt blestemata de soarta...Ajung la camin, bag cheia in usa si, iar stupoare, nu reusesc sa deschid usa. Deja cedam nervos...Ma imping cu toata puterea in usa si o sparg...In camera era colega de camera cu prietenul, aveau treburi intime:(((. M-am simtit si mai penibil, am facut stanga-imprejur si am iesit. Am asteptat cuminte pe hol, pana si-au terminat treburile...Mi-am cerut scuzele de rigoare, mi-am luat portofelul si am reusit sa imi recuperez buletinul. In rest am avut o zi linistita...Seara am iesit cu colegii la bere. Le explicam ceva si gesticulam si am varsat berea pe mine. Mirosind a crasma m-am reintors la camin. Asta da zi perfecta:)). Atunci a fost o tragedie, acum ma distrez copios cand imi amintesc

Dragostea dintre un catzel si o ratzusca

In week-end, Bella, catzelul meu a primit o ratzusca cu care sa se joace. Priviti cata afectiune ii arata, ceea ce demonstreaza ca dragostea nu tine seama de diferente de rasa sau de orice alt gen:))

Amintiri din studentie 1

Iarasi e vineri si sunt in aceeasi stare meditativa ca la fiecare sfarsit de saptamana. Imi amintesc cu nostalgie de studentie si de momentele comice si frumoase din perioada in care stateam in camin in Hasdeu.
Eram cu Laura (colega de facultate si de camera, actualmente prietena buna) si am fost invitate la un chef in camin. Ca orice studente de anul 1, care cred ca tot ce zboara se mananca bineinteles ca nu am putut rata acest prilej de distractie. Am mers la chef, ne-am distrat de minune si ne intorceam foarte vesele in camin, pe la 5 dimineata. In drum spre camin ne interpeleaza un arab, cu replica: "Tu frumoasa". Tin sa precizez ca arabii mi se par cea mai afurisita natie din cate exista. Vesele cum eram, ii spunem sa ne lase in pace ca trebuie sa ajungem la camin sa dormim. El se face ca nu intelege si insista: "Vedele (adica fetele) trebuie venit cu mine la glub (adica club)". Ne imprastiam pe jos de ras. Eram in fatza caminului si el tot venea in spatele nostru. Ma enervez si ii spun ca avem ora de ajuns in camin, ca ne cearta parintii daca intarziem. El intreaba: "Pai asta camin, stat cu parintii la camin? Nu adevarat!!!". Eu raspund: "Ba adevarat, tatal meu portaru, mama mea femeie de servici!!!". El foarte dezamagit: "Hai sa ne vorbim de fereastra". Eu: "Ma bate tatal meu portaru si pe mine, te bate si pe tine. Good bye" Si asa am scapat de arabul cel insistent...

In aeroport

Am o prietena care lucreaza la aeroport si imi povesteste o chestie funny pe care a patit-o ieri. A venit o doamna sa o intrebe daca a inceput imbarcarea pentru Roma. Prietena mea ii raspunde ca da si ii arata unde sa mearga. Doamna ii raspunde: "Pai domnisoara, eu vreau sa merg la Roma, acolo scrie Rome, e altceva!!!!". No comment
Cred ca e distractiv sa lucrezi la aeroport, pe acolo se perinda tot felul de oameni, din toate categoriile sociale...Imi povestea prietena mea ca mai veneau batranei cu genti de rafie dupa ei si o rugau pe ea sa le tina gainile sau branza pana se intorc ei din strainatate, ca nu aveau voie cu ele in avion...:))

Cu hotul in casa

Ceea ce urmeaza sa va povestesc este o intamplare a carei protagonista este o buna prietena de a mea(sa-i spunem R.) si colega ei de apartament (M.)
Am iesit aseara la suc cu R. si incepe sa-mi povesteasca prin ce a trecut. O sa redau intamplarile asa cum mi le-a povestit ea.
" Inainte de Craciun am dat anunt in Piatza ca ne cautam coleg de apartament. A venit un tip frumos, Darius care parea super ok, asa ca ne-am hotarat ca e in regula sa locuiasca cu noi. Tipul s-a purtat impecabil, ne facea de mancare, ne facea cafea dimineata, ni se confesa si noi de asemenea. Eram amandoua foarte incantate de el. Greseala noastra a fost ca i-am acordat prea multa incredere si nu i-am cerut niciun act, greseala lui a fost ca ne-a povestit tot despre viata lui, ne-a aratat poze cu familia, etc. Dupa vreo 4 zile eram cu Darius in mall si el imi cere cheia de la apartament (inca nu avea cheia lui) sa mearga sa faca un dus, urmand sa mi-o lase jos la magazin. Pe seara ajungem acasa si...surpriza: Darius nicaieri. Isi luase si ceva suveniruri de la noi, adica laptopul lui M, tot aurul ei, 400 de ron si aparatul meu de fotografiat. Stupefiate am sunat la politie, au aparut doi Garcea la usa, le-am povestit ce s-a intamplat si ei ne-au cerut sa facem rost de poze cu Darius. Am luat legatura cu ceva prieteni care in cateva minute mi-au trimis pe mail mai multe poze cu hotul cel frumos...Garcea ne zic sa mergem cu ei la sectie sa dam declaratie. Am mers, acolo, alti Garcea se tot perindau si ne intrebau ce am patit, cred ca am povestit intamplarea la alti 10 politisti. In sfarsit, vorbim cu un ofiter mai batran care ne cearta ca nu avem poze printate cu hotul, ca ei nu au internet in sectia de politie. Ma sochez si ii zic lui nenea: "Nu v-ati fi dorit sa venim de manutza cu hotul si sa vi-l prezentam: El e Darius, hotul."...In fine, pana la urma vede poze cu el si comenteaza: "Hmmm. Frumos hotul vostru. V-a vrajit pe amandoua si acum a plecat cu lucrurile voastre...Fetelor, va rog sa nu-mi spuneti ca aveti facultate, pentru ca nu vreau sa stiu ca v-ati lasat pacalite in asemenea hal..." Ca sa n-o mai lungesc prea mult, politistii au aflat adresa hotului, la ce facultate era, tot...Dar nu l-au prins, pentru ca Darius fusese dat afara de parintii lui pentru ca avea datorii mari si facea numai prostii, si renuntase si la facultate. Ideea e ca Darius circula liber prin Cluj, a mai dat un tun de vreo 4000 ron si l-a vazut o prietena in troleu. Acum avem un politist care se ocupa de caz, macar sa-l prinda sa infunde puscaria, pentru ca oricum nu mai avem nicio sansa sa ne recuperam bunurile..."
In concluzie, aveti grija pe cine primiti in casa, mai ales daca sunt oameni gasiti prin anunturi publicitare. Inainte de a locui cu ei, luati-le CNP-ul, amprentele digitale, dentare, etc...Revin cu amanunte legate de acest caz, daca politia romana isi face datoria si il prinde.
TO BE CONTINUED

Ger de crapa pietrele

Apropo de gerul din ultimele zile, care a acaparat Romania si principalele posturi tv (care fac din acest subiect o stire de importanta majora pentru omenire) am gasit urmatoarea povestioara pe www.resursadefun.ro:

… 10°C Chiriasii din Helsinki opresc caldura. Laponii planteaza flori.

… 5°C Laponii fac plaja, in caz ca inca mai rasare soarele.

… 2°C Automobilele italiene nu mai pornesc.

… 0°C Apa distilata ingheata.

… -1°C Respiratia devine vizibila. E timpul pentru o vacanta la Marea Mediterana. Laponii mananca inghetata si beau bere rece.

… -4°C Pisica vrea si ea in pat cu tine.

… -10°C E timpul pentru o vacanta in Africa. Laponii se duc la inot.

… -12°C Prea frig sa mai ninga.

… -15°C Automobilele americane nu mai pornesc.

… -18°C Proprietarii caselor din Helsinki pornesc caldura.

… -20°C Respiratia devine sonora.

… -22°C Automobilele frantuzesti nu mai pornesc. Prea frig pentru patinaj.

… -23°C Politicienii incep sa-i compatimeasca pe cei fara un acoperis deasupra capului.

… -24°C Automobilele japoneze nu mai pornesc.

… -26°C Din respiratie se poate taia material de constructie pentru iglu-uri.

… -29°C Pisica vrea sa se bage sub pijamaua ta.

… -30°C Automobilele nemtesti nu mai pornesc. Laponul injura, da cu piciorul in roata si isi
porneste Lada.

… -31°C Prea frig pentru sarutat, buzele ingheata. Echipa de fotbal a Laponiei incepe antrenamentul pentru etapa de la primavara.

… -35°C E timpul pentru o baie fierbinte de doua saptamani. Laponii dau jos zapada de pe acoperis.

… -39°C Mercurul din termometre a ingheatat. Prea frig pentru a gandi. Laponii incheie si nasturele de la gulerul camasii.

… -40°C Automobilul tau vrea si el in pat. Laponii trag un pulover pe ei.

… -45°C Laponii inchid fereastra de la baie.

… -50°C Lupii de mare parasesc Groenlanda. Laponii schimba manusile cu 5 degete pe cele cu un deget.

… -70°C Ursii polari parasesc Polul Nord. La Universitatea din Rovaniemi (capitala Laponiei) se organizeaza o excursie pe perioada lunga.

… -75°C Mos Craciun paraseste Cercul Polar. Laponii trag pe urechi urechile de la caciuli.

… -250°C Alcoolul a inghetat. Laponul e suparat.

… -268°C Heliumul devine lichid.

… -270°C Iadul ingheata.


… -273,15°C Zero absolut. Nici o miscare a organismelor elementare. Laponii : “Da, e destul de frig, mai da-mi o dusca.”

Un banc scurt si la obiect

La psiholog: - Vorbiti cu sotia dvs dupa ce faceti dragoste ? - Da, daca am telefonul la mine.

Balarii

Postarea aceasta nu stiu daca o sa aiba vreun sens. Scriu fara sa stiu despre ce voi mai abera, cred ca vor fi doar franturi de ganduri, intr-o zi de vineri, cu miros de week-end. Am intrat asa, intr-o stare meditativa si incerc sa-mi dau seama care e rostul meu pe pamant. Pentru ce muncesc? Alergam mereu dupa cai verzi pe pereti, muncim, castigam bani si uitam sa ne mai bucuram. Si atunci pentru ce? Ca sa ne ducem existenta de pe o zi pe alta, in rutina servici-casa? Nici nu mai apuc sa ma intalnesc cu prietenele, toate sunt stresate, mereu in priza si nu avem timp sa schimbam doua vorbe. Timpul asta a devenit un rival de neinfrant si mai ales intre 20 si 30 de ani zboara fara sa imi dau seama. Parca mai ieri paseam timida in Cluj, in camera de camin si eram total pierduta in spatiu si in agitatia unui oras mare. Acum atat de tare m-am integrat in agitatia asta, incat a devenit pentru mine ca un drog, nu as mai concepe viata fara un du-te- vino continuu. Si totusi care e rostul? Uitam sa fim fericiti, sa ne bucuram de orice chestie minora. In alta ordine de idei, oamenii pesterilor erau cred ca cei mai fericiti, traiau in armonie, nu aveau dead-line-uri, probleme existentiale si nici nevoie de psihologi...:)...Noi avem atata libertate dar suntem totusi atat de constransi si de limitati... Astept si eu niste idei din partea voastra: Voi ce faceti ca sa iesiti din cotidian?

O piesa faina

O piesa faina, care pe mine ma binedispune mereu. Enjoy

Discutie in 30 :))

Intr-o seara ieseam de la servici, eram super obosita si aveam o migrena ingrozitoare. Am luat autobuzul 30 ca sa ma duc spre casa. In autobuz, ca in fiecare seara foarte aglomerat, ceea ce imi accentua starea de nervi. La un moment dat aud urmatoarea discutie (de fapt tot autobuzul auzea pentru ca baba respectiva vorbea excesiv de tare la telefon) : "Tu draga, coboara din autobuz, si asteapta-ma, ca vreau sa-mi dai si mie colaci din aia. Nu mai povesti ca sunt rumeni, ca salivez deja ca un caine. Hai draga, ca deja imi imaginez cum il ling, il iau in gura, il sug si dupa aia il savurez si il mananc pe tot." In momentul ala, nu m-am putut abtine si am izbucnit intr-un ras isteric, deci radeam de una singura cu gura pana la urechi. Nu m-am simtit penibil pentru ca jumatate din autobuz radea la fel de tare. Am ras tot drumul, am uitat si de durere de cap si de oboseala, Mi-o si imaginam pe baba dandu-si proteza jos si savurand colacul. Mare e gradina ta, Doamne=))=))

Retrospectiva anului 2009

Dupa lupte seculare, am reusit si eu sa revin cu un post pe blog. Parca a trecut o vesnicie de cand nu am mai scris ultima data si acum ma simt pregatita sa revin. 2009 a fost pentru mine un an cu multe evenimente, de tot felul.
- 2009 a fost anul in care mi-am incheiat socotelile cu facultatea :(...Din acest punct de vedere sunt dezamamgita, pentru ca anii astia au trecut ca si cum n-ar fi fost si cruda realitate de dupa facultate e nasoala rau. (mai ales pe criza asta)
- am schimbat 2 joburi. Din fericire la cel de-al doilea sunt deja de 6 luni, deci e ok
- mi-am implinit visul de a merge pe Transfagarasan. A fost o experienta unica, de neuitat si sper sa o repet si la vara
- am primit un inel cu o semnificatie speciala...
- am realizat ca am imbatranit, vanzatoarele imi spun doamna cand merg la magazin...:(
- mi-am luat catzel. O cheama Bella si e cel mai frumos caine cu botul roz pe care l-am vazut vreodata
- am plans cand a murit Patrick Swaize (febletea mea) si Michael Jackson
- am realizat ca e foarte bine sa traiesti clipa, ca naiba stie cand iti pica o caramida in cap si te-ai dus...
- am mers in nenumarate excursii, pot sa ma laud ca am vazut tot ce se putea prin Ardeal
- am inceput sa devin mai responsabila...sau nu:))
In concluzie, a fost un an plin din toate punctele de vedere si cam pe toate planurile. In 2010 imi doresc sa treaca afurisita asta de criza, sa se termine isteria cu gripa porcina, sa fiu sanatoasa si sa ma las de fumat. In rest, totul va veni de la sine. Ma voi bucura de viata ca de obicei:). See ya